Uimitoarea poveste a Spărgătorului de Nuci
3 noiembrie 2020 Timp estimativ: ~2 min.
Se spune că un simbol poate avea o calitate terapeutică atâta timp cât semnifică ceva pentru o persoană, iar faimoasa poveste a Spărgătorului de nuci e plină de pilde din care putem învăța.
Povestea ați auzit-o cu siguranță și poate ați și vizionat celebrul balet de P. I. Ceaikovski, dar poate vi se va părea interesant că istoria originală, „Spărgătorul de nuci și regele şoarecilor”, aparține scriitorului german Ernst Theodore Amadeus Hoffmann și a fost publicată pentru prima oară în anul 1816. Ulterior, în 1844, Alexander Dumas (tatăl) le-a oferit cititorilor propria versiune a basmului.
În versiunea originală a poveștii pășim încă de la primele cuvinte în Casa de Argint unde ne întâlnim cu Marie și Fritz, doi copii foarte diferiți, dar iubitori de cadouri, cum toți copiii sunt. Nașul lor, controversatul domn Drosselmayer, visa să creeze oameni, femei, păsări și pești adevărați, însă până atunci se ocupa de rezolvarea tuturor mecanismelor din casa în care cei doi copii locuiau. Cadourile pe care acesta le meșterea cu ocazia Crăciunului erau atât de uimitoare, încât copiii nu se puteau bucura de ele, deoarece părinții acestora le alocau imediat un loc în vitrina capodoperelor, bineînțeles, la o înălțime la care cei mici nu puteau ajunge.
Într-o seară de 24 decembrie, spune povestea, apare în peisaj Spărgătorul de Nuci, conform variantei originale, un prinț transformat de către o vrăjitoare, pentru că îndrăznise să o salveze pe cea mai frumoasă prințesă a vremurilor lui. Prințesa Pirlipat fusese mușcată de regina șoarecilor și transformată într-o creatură monstruoasă.
Marie reușește în cele din urmă să dezlege vraja, prin bunătatea ei, însuflețind cu dragoste și curaj Spărgătorul de Nuci. Acesta din urmă câștigă războiul împotriva prințului șoarece și se transformă apoi în cel mai fermecător și chipeș tânăr care o va însoți la Palatul de Marțipan din frumoasa împărăție a păpușilor, unde sunt palate din zahăr alb ca zăpada și transparent ca gheața, în sfârșit, tot felul de lucruri fermecătoare și minunate, cu condiția să ai ochi buni să le vezi.
Din punct de vedere simbolic, ne întâlnim aici cu:
Salvatorul – în persoana Spărgătorului de Nuci și în universul imaginat de Marie, acesta reprezinta speranța că viitorul ne poate aduce ceva bun, chiar dacă în prezent suntem cuprinși de temeri pentru ce va fi. De altfel, conform folclorului german, spărgătorii de nuci simbolizează norocul și, datorită dinților puternici, au darul de a ține la distanță dușmanii și spiritele rele.
Decadența – Șoarecele – trecerea timpului, deoarece de foarte multe ori, casele vechi ajung să fie locuite (și) de șoareci. Sunt animale instinctuale, violente, care provoacă haos în lumea jucăriilor și simbolic înrăutățesc lucrurile de-a lungul timpului.
Umbra – Blestemul lui Pirlipat – Marie își imaginează o frumoasă prințesă, nu exista alta mai frumoasă în tot universul. Pirlipat devine astfel o imagine arhetipală a dorinței fetiței de a fi frumoasă. Blestemul reprezintă teama lui Marie de urât, de umbră.
Lumea ceasurilor – poate simboliza ideea că uneori haosul este necesar în viață, altfel totul devine repetitiv și plictisitor, așa cum devine, de altfel, cadoul din poveste.
Nu în ultimul rând, Spărgătorul de Nuci este o poveste de Crăciun care tratează o temă de bază în basme: pentru a face față durerii vieții, se creează un univers întreg prin forța imaginației. Nu prea sună în spiritul Crăciunului, însă, în mod cert, este. În această poveste, spiritul Crăciunului se opune decăderii timpului, spiritul Crăciunului reprezintă speranța și o nouă viață.
În încheiere, mai călătoresc încă o dată înapoi în timp, în brațele cu miros de lavandă ale bunicii, pentru că de ea îmi aduce aminte această poveste minunată, și vă invit să reflectați la ceea ce înseamnă cu adevărat Crăciunul pentru fiecare dintre voi.
