Cu sufletul la SPA (II)
17 noiembrie 2020 Timp estimativ: ~2 min.
De ce nu ne-am trata și sufletul cu aceeași grijă și dragoste cu care ne tratăm pielea?
Povesteam săptămâna trecută că există cinci piedici în calea concentrării și practicii meditației, cinci comportamente pe care, dacă le conștientizăm, ni le asumăm sau, după caz, le corectăm, oferim sufletului și minții noastre o adevărată terapie detox. Acestea sunt dorințele noastre, furia, lenea, neliniștea și îndoiala. Am vorbit deja despre dorințe și furie, să continuăm cu detalii despre ultimele trei.
Lenea și Plictiseala – sau masaj de relaxare pentru contracturi sufletești
Când nu am program, când am o zi liberă, încerc să o umplu cu cât mai multe activități... Cum pot învăța să fac față unor momente în care nu am nimic de făcut și pur și simplu să mă bucur de ele?
Conștiința de sine este permanent reglată de lucrurile pe care le facem și de interacțiunile noastre cu ceilalți. Atunci cînd suntem singuri, când nu avem nimic de făcut, ego-ul nostru nu mai găsește nimic familiar pentru a își justifica existența. Dar putem transforma această teamă de nimic.
Atunci când această stare reapare, întrebați-vă – această activitate îmi aduce un beneficiu real, mie și/sau celor din jurul meu, aici și acum, sau doar o repet din obișnuință? De obicei, mai ales atunci când trecem prin perioade dificile, încercăm să evităm sursa suferinței. Curajul de a ne confrunta cu problemele noastre vine chiar din suferință. Putem să recunoaștem pur și simplu că suntem distrași pentru că, de fapt, evităm ceva.
Neliniștea și Îngrijorarea – sau lapte de suflet pentru suflet
Atunci când ajung undeva sau mă întâlnesc cu cineva, aș vrea să fiu în altă parte sau cu altcineva. Cum aș putea învăța să fiu mulțumit de situația actuală?
Suntem condiționați să căutăm fericirea în afara noastră. „Dacă aș fi în altă parte sau cu altcineva, aș fi fericit“, cel puțin, asta credem. Acest lucru provoacă neliniștea și agitația mentală care ne deconectează. Cum ne simțim puțin plictisiți, acționăm – ne uităm la televizor, sunăm un prieten, facem orice. Este un moment bun să ne recunoaștem foamea pentru noi experiențe și să nu ne rușinăm de ea. Cheia este să învățăm să fim în situația dată, mai degrabă decât să ne îndepărtăm de ea.
Îndoiala – sau esența de clarificare pentru calm sufletesc
Câteodată întâlnesc pe cineva care pare perfect liniștit, calm, în pace, dar ceva din mine îmi spune că are ceva de ascuns și că nu pot avea încredere. Când merită să îmi ascult intuiția și când nu?
Este important să vedem și să conștientizăm când apare îndoiala. Dacă încercăm imediat să scăpăm de ea, ne defavorizăm intuiția. Dacă însă ne dăm voie să înțelegem îndoiala, fără judecată, putem avea acces la secrete nebănuite. S-ar putea să observăm că originea îndoielii o reprezintă tristețea, invidia, competiția sau ecouri trecute ale momentelor când nu ne-am crezut intuiția, cu consecințe mai puțin plăcute. Analiza detașată, meditația asupra îndoielii s-ar putea să ne arate proiecțiile pe care le-am făcut poate asupra celuilalt, sentimente neadecvate sau chiar gelozie.
Rezultatul poate fi că veți da credit intuiției sau nu. Dacă este o relație în care puteți comunica, este indicat să îi transmiteți celeilalte persoane disconfortul pe care îl simțiți și să ascultați și părerea acesteia. Dacă tipul de relație nu vă permite acest lucru, măcar puteți conștientiza că această îndoială afectează comunicarea cu celălalt.
Și pentru că sufletului nu îi poți da share pe Facebook, vă invit să reflectați la cele de mai sus și atunci când întâlniți vreo manifestare a piedicilor în calea unei programări binemeritate la relaxare, să vă opriți, să respirați, și, chiar numai pentru cinci minute, să deschideți ușa unei noi perspective asupra situației.
