Femei care au schimbat lumea în vremuri de criză

Regina Maria a României (1875 -1938)
Supranumită „Mama Regină“, „Mama răniţilor“ sau „Regina-soldat“, regina Maria și-a dedicat viața oamenilor celor mai greu încercați ai timpurilor sale: bolnavilor de pe front, soldaților suferinzi și uitați de lume.
Când în timpul Războiului din Balcani (1912) a izbucnit o epidemie de holeră, principesa Maria a trecut Dunărea pentru a vedea care este soarta soldaţilor români, iar apoi, când a revenit în țară, a obţinut acordul Regelui de a organiza o tabără de ajutor pentru aceştia.
În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria devine eroina soldaților de pe front, pe care îi încuraja în cele mai fierbinți puncte de luptă, sub pericolul gloanţelor și epidemiilor de tifos exantematic sau gripă spaniolă.
A fost numită comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori și a înfiinţat organizaţia care i-a purtat numele, prin care a dezvoltat serviciul de ambulanță o reţea de spitale în Moldova.

Marie Curie (1867–1934)
Om de știință vizionar și inimos, Marie Curie a salvat lumea nu o dată, ci de două ori. Ea a fondat noua știință a radioactivității – a inventat chiar și acest cuvânt - iar descoperirile sale au condus către terapiile cele mai eficiente și azi în lupta anti-cancer. A fost prima femeie care a câștigat un premiu Nobel, primul profesor de sex feminin la Universitatea din Paris și prima persoană – nu doar prima femeie – de două ori laureată a premiului Nobel!
În timpul Primului Război Mondial, ea a ajutat la echiparea ambulanțelor cu echipamente cu raze X și, adesea, le conducea chiar în primele linii ale frontului.
În ciuda faptului că s-a îmbolnăvit din cauza materialele radioactive pe care le-a manipulat constant fără protecție (auzul și vederea i se deterioraseră și suferea atacuri din ce în ce mai dese), Curie nu și-a pierdut până în ultima zi a vieții sale hotărârea de a-i ajuta pe cei din jur, excelând în cariera științifică pe care o iubea.

Florence Nightingale (1820–1910)
A condus prima echipă oficială de asistente militare britanice în Turcia, în timpul războiului Crimeei, izbucnit între Marea Britanie și Rusia (1853-1856). Mai mulți soldați au murit în acest conflict armat din cauza bolilor decât din cauza rănilor de război, iar Florence Nightingale – pe lîngă că avea grijă de bolnavi – ajuta personalul din serviciile medicale ale armatei să gestioneze cât mai bine situația, pentru a reduce numărul deceselor. Poreclită „Doamna cu lampa“, pentru rundele de noapte pe care le făcea ca să verifice starea soldaților răniți și bolnavi, Nightingale și-a continuat activitatea și după război, contribuind la crearea unui serviciu permanent de asistență militară și la implementarea regulilor de îmbunătățire a serviciilor medicale în cadrul armatei.

Mary Seacole (1805-1881)
Când avea aproape 50 de ani, Mary și-a părăsit locuința din Jamaica și a plecat către Marea Britanie, pentru a-și oferi serviciile de asistentă în timpul războiului din Crimeea (1853-1856). În ciuda faptului că a fost refuzată, Seacole nu s-a lăsat bătută: era o femeie între două vârste, de rasă mixtă, cu o mamă jamaicană și un tată scoțian, obișnuită de o viață să lupte cu prejudecățile. Plătindu-și singură drumul spre Crimeea, Mary a deschis un hotel britanic în apropiere de Balaclava. Soldații din secolul al XIX-lea nu beneficiau de ajutor social, așa că hotelul lui Mary Seacole le oferea o retragere confortabilă departe de luptă, cazare pentru convalescenți și bolnavi. În plus, Mary avea grijă îndeaproape de soldații răniți pe câmpul de luptă, care o porecliseră „Mama Seacole“.

Josephine Butler (1828–1906)
 A fost prima femeie care vorbit deschis într-o epocă victoriană închisă la minte despre dublul standard sexual la care erau supuse femeile într-o societate dominată de bărbați. Ea a desfășurat cu succes o campanie pentru abrogarea legilor privind bolile venerice contagioase, care prevedeau examinarea medicală obligatorie și regulată a femeilor despre care se credea că sunt prostituate, dar nu și a clienților lor bărbați. Și-a dedicat viața campaniilor de luptă împotriva prostituției infantile și a traficului sexual internațional.

Clara Barton (1821-1912)
Ca infirmieră în timpul războiului civil american (1861-1865), Clara Barton a distribuit materiale medicale, a lucrat în apropierea liniilor de front și i-a tratat în mod egal atât pe luptătorii unioniști, cât și pe confederați. Atitudinea ei nediscriminatorie și altruistă i-a adus porecla de „Îngerul de pe câmpul de luptă“. După război, a condus biroul soldaților dispăruți, ajutând mii de familii să-și localizeze rudele dispărute și să-și reîngroape morții în morminte marcate. În 1881, Clara Barton a înființat Crucea Roșie Americană, la conducerea căreia a rămas, ca președinte, până în 1904.