De ce contează ce cred alții despre noi. Și de ce n-ar trebui să conteze
22 noiembrie 2022 Timp estimativ: ~2 min.
Fiecare opinie pe care o auzim ne obligă să ne întrebăm dacă exprimă sau nu un adevăr și dacă noi rezonăm cu ea. Iar uneori opiniile dor.
Eleanor Roosevelt a spus cândva: „Nimeni nu te poate face să te simți inferior decât dacă îi permiți tu.“ Poate fi greu de crezut, având în vedere că la nivel conștient nu simțim așa, dar psihologii sunt de părere că uneori, comportamentul celor din jur vizavi de noi este o oglindă a ceea ce noi simțim vizavi de propria persoană.
Reacții-oglindă
Spre exemplu, atunci când întâlnești un șef care îți subapreciază munca și te critică frecvent sau altcineva jignește felul în care arăți, acestea nu sunt decât reflexii a ceea ce tu, undeva acolo în interior, crezi despre tine.
Pe de altă parte, când primești mereu complimente și respect de la oamenii pe care îi întâlnești, înseamnă că tu te iubești și respecți și asta emiți în Univers.
Părerea lumii nu este adevăr absolut
Una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem este aceea să considerăm părerile celor din jur, mai cu seamă cele care ne privesc, drept adevăruri absolute. Dacă ni se spune că nu ne stă bine cu o tunsoare, că nu avem picioare frumoase sau că prăjitura pe care am pregătit-o nu este delicioasă, cel mai sănătos pentru noi ar fi să tratăm toate acestea drept opinii și nu literă de lege.
Ție îți place tunsoarea și asta este tot ce contează, tu îți iubești picioarele și nimeni nu are dreptul să-ți ia asta. Cât despre prăjitură... Nici înghețata de ciocolată nu este pe placul tuturor, iar asta nu înseamnă că nu este delicioasă!
Fiecare avem dreptul la opinii și sub nici o formă nu putem gândi la fel, nici nu ar fi sănătos să fie așa! Însă, nu trebuie să ajungem în punctul în care părerile noastre personale afectează în mod considerabil o persoană.
La tine e puterea!
Multe dintre afirmațiile celor din jur ne pot răni, distruge stima de sine, slăbi încrederea în propria persoană și pot duce chiar la depresie și nefericire constantă.
Nu putem programa oamenii să ne spună doar ceea ce ne place să auzim și nici trăi într-un conflict continuu, dar ce putem face este să ne consolidăm noi respectul și stima de sine, așa încât orice părere exterioră să se lovească de un zid. Și să rămână acolo pentru că acela îi este locul, până la urmă!
Tu trebuie să te cunoști cel mai bine, să știi ce vrei, ce simți, ce poți sau nu poți, cu sau fără validare exterioară. Restul sunt doar aprecieri cărora doar tu le dai putere dacă le lași să te influențeze!
