Moş Crăciun, o poveste cu final fericit

Cu mult înainte de a locui la Polul Nord și înainte ca vizitele sale misterioase, în seara de Ajun, să aducă bucurie tuturor copiilor lumii, Moș Crăciun a fost el însuși un copil. Era un băiat oarecare, pe nume Nicolae. Nu avea nimic special, dar părinții lui aveau visuri mărețe pentru singurul lor fiu, de aceea îl și numiseră „Nicholas“, ceea ce înseamna „erou al oamenilor”.

Deși nu făcea mari fapte de vitejie, Nicolae era un băiat amabil și generos. El îi ajuta adesea pe consătenii săi, împărțea hrana sa cu cei care nu aveau nimic de mâncat, era întotdeauna primul care dădea o mână de ajutor la nevoie și-i făcea să zâmbească pe copii și pe bătrâni deopotrivă. Nimeni nu-și putea dori un prieten mai de nădejde decât el.

La o vârstă foarte fragedă, Nicolae s-a alăturat bisericii, simțind că așa avea să-i ajute mai bine pe oameni. În scurt timp, s-a dus peste tot vestea bunătății și înțelepciunii sale, iar tânărul Nicolae a fost numit episcop. Din sat în sat, călătorea călare, purtând o haină roșie, lungă, și o pălărie de aceeași culoare. Copiii îi ieșeau mereu în cale, fericiți să-l vadă și să-l salute.

Într-un sat sărac, episcopul Nicolae a auzit povestea tristă a unui bătrân și a celor trei fiice ale sale. Bărbatul nu-și mai putea întreține copilele, așa că se temea că va trebui să le vândă ca sclave. Nicolae a decis să ajute această familie.

Într-o noapte, în timp ce tot satul dormea, Nicolae s-a urcat pe acoperișul colibei în care locuiau cele trei surori și a aruncat pe horn, una câte una, trei pungi cu galbeni.

Mai devreme în acea zi, cele trei surori își atârnseră lângă sobă, la uscat, ciorapii proaspăt spălați. Fiecare punguță plină cu bani de aur aruncată de Nicolae a căzut în câte un ciorap.

În timp ce povestea celor trei surori se răspândea din sat în sat, alți oameni au început să-și atârne ciorapii lângă sobă, în speranța de a găsi cadouri a doua zi dimineața. Iar unii dintre ei, cei care aveau cea mai mare nevoie, și copiii, chiar găseau...

Pentru toate faptele sale bune, episcopul Nicolae a fost numit sfânt. Este onorat ca fiind sfântul care are grijă de toți copiii și le aduce daruri: bomboane, fructe, nuci sau jucării.

Prima zi în care este sărbătorit este 6 decembrie, considerată o zi norocoasă pentru a face achiziții importante sau pentru măritiș. A doua este 25 decembrie, cea în care povestea sfântului Nicolae se contopește cu legenda creștină a lui Moș Crăciun, cel care a adăpostit-o pe fecioara Maria pentru a-l naște în siguranță pe pruncul Iisus.

Și da, Moș Crăciun există și azi! De existența lui putem fi la fel de siguri pe cât suntem de convinși că există dragoste, generozitate și devotament în lume, și că toate aceste daruri sunt cele care dau vieții sens, frumusețe și bucurie.

Nimeni nu-l vede pe Moș Crăciun când coboară de pe sania sa fermecată să ne lase mici sau mari surprize sub pomul împodobit, dar, nu-i așa, cele mai adevărate și neprețuite lucruri din lume sunt cele pe care nici copiii, nici oamenii mari nu le pot vedea decât cu ochii sufletului.