Instinct de supravieţuire natural
9 aprilie 2020 Timp estimativ: ~2 min.
Toate fricile noastre au la bază instinctul de supravieţuire. Diferenţele pornesc de la sensul subiectiv pe care îl dă fiecare dintre noi aceleiași realități, explică psihologul Andreea Goliță.
„Teama exagerată“, care este mai bine spus o panică primară, apare atunci când nu ne mai simțim în siguranţă. Fiecare dintre noi ne-am creat nişte „ancore“ ale siguranţei. Nu ne mai simţim în singuranță doar prin a avea ce mânca și un acoperiş de-asupra capului, cum spuneau bunicii noştri; siguranţă pentru noi, în prezent, înseamnă mult mai mult: o anumită sumă de bani ca venit lunar, bani puşi deoparte, un anumit aspect fizic sau o anumită formă fizică, o anumită maşina, un anumit nivel al relaţiei de cuplu etc. De la o generaţie la alta, standardele siguranţei au crescut foarte mult. Poate pentru străbunicile noastre, a gândul de a pierde casa din chirpici şi soba producea o teamă foarte mare, insuportabilă, dar pentru noi, a nu mai avea acelaşi stil de viaţă ca până acum, a nu mai putea bifa indicatorii standardului actual de existenţă, poate crea aceeaşi frică nemăsurabilă.
Exagerăm din nimic?
Acum apare întrebarea: suntem oare superficiali? Exagerăm de la nimic? De ce nu ne mai simţim în siguranţă cu puţin? Răspunsul începe cu depinde… Depinde de cum reuşim să ne calibrăm în raport cu ideea de siguranţă. Haideţi să ne punem cu toţii întrebare: De unde ştiu acum, în prezentul meu, că sunt în siguranţă? Gândiți-vă exact ca la nişte indicatori de performanță de la job, măsurabili şi obiectivi, care să vă facă să vedeți, fără nicio confuzie, că sunt bifaţi, că sunt atinși. Restul de realizări sunt pentru evoluţia voastră personală, pentru dezvoltarea ca individ şi pentru a accesa un alt nivel de creaţie. În aceeaşi fel, găsiţi-vă indicatorii siguranţei. Cum ştiu exact că sunt în siguranţă? În felul acesta veţi putea identifica mai uşor când mintea exagerează un anumit scenariu.
Când simt o teamă foarte puternică, încep să-i adresez minţii următoarea întrebare: „Aşa, şi? Ce se întâmplă după asta?“ Continuați cu întrebările până ajungeți la ceea ce vă sperie cu adevărat. Când atingeți acel nivel, reancorați-vă la indicatorii de siguranţă identificați anterior.
Dacă simţiţi că nu puteţi gestiona emoțional acea teamă, oricând puteţi apela la ajutorul unui prieten - povestiţi cuiva apropiat ceea ce vă sperie - sau apelați la ajutorul unui specialist.
Psiholog Andreea Goliță
