Micile gesturi preţioase
14 decembrie 2018 Timp estimativ: ~2 min.
Lecția dăruirii se învață în fiecare zi, dar în prag de Crăciun, când totul capătă un aer festiv, putem transforma micile gesturi în daruri neprețuite și-i putem da generozității parfum de sărbătoare.
„De Crăciun, fii mai bun“, spune un vechi colind. Înțelesul acestui vers este, cred, acela de a ne reaminti, în momentele festive, în care ne simțim binecuvântați de apropierea celor dragi, de belșugul de pe masa de sărbătoare, de darurile pe care suntem norocoși să ni le putem face. Și de a nu uita că există pe lume ființe care s-au născut sub stele fără noroc. Animale oropsite de soartă și oameni pentru care Crăciunul e doar o altă zi din calendar, care nu aduce nimic bun și frumos unei vieți chinuite.
Ne-am obișnuit, mulți dintre noi, să ne reprimăm imboldul natural de a face fapte bune, otrăviți de gândul că gesturile noastre neînsemnate nu pot schimba lumea. Că nu poți face cu adevărat donații importante, dacă nu ești miliardar. Că nu poți alina sufletele pierdute, dacă nu te cheamă Maica Tereza. Că noi, oamenii de rând, suntem prea mici și neputincioși în intențiile noastre generoase, pentru a conta. Și atunci, alegem să nu facem nimic pentru nimeni din afara cercului nostru intim – familie, prieteni apropiați.
Adevărul este că fiecare gest frumos, oricât ți s-ar părea de neînsemnat, contează. Da, poate că nu ai bani să echipezi modern un spital, dar sigur te poți lipsi de câțiva lei pentru a cumpăra o pâine unui om amărât. Poate că nu vei eradica tocmai tu foametea țărilor africane sărace, dar poți schimba viața cuiva doar cu o vorbă bună sau cu o mică atenție acordată la momentul potrivit. Poate că nu vei găsi leacul pentru cancer, dar suma infimă cu care alegi să contribui va face diferența dintre viață și moarte în cazul unui seamăn grav bolnav. Poate că nu ai condițiile, disponibilitatea, veniturile, pentru a înfia un copil sau pentru a adopta un cățel, dar la orfelinate e mereu nevoie de alimente, de hăinuțe... de zâmbete. Iar un animăluț poți adopta și de la distanță, trimițând lunar bani și/alimente adăpostului care îl găzduiește.
Iar câteodată, cel mai frumos și însemnat gest pe care îl poți face pentru cineva e să nu faci... nimic. Să nu te împotrivești, să nu te pui de-a curmezișul, să nu etichetezi, să nu judeci, să nu interzici, să nu arunci cu piatra. Să accepți, să tolerezi, să înțelegi, să iubești. Atât.
